Poezioare pentru a 2-a zi de Paste

Una dintre traditiile specifice Transilvaniei este stropitul sau udatul. Obiceiul a fost adus in Evul Mediu de sasii din zona Sibiului. De aici, el s-a raspandit in toate zonele locuite de germani. Apoi, traditia a fost preluata de maghiarii lutherani, iar mai tarziu s-a raspandit in toate comunitatile maghiarofone, indiferent de religie. In cele din urma, el a fost adoptat si de romani. Cetele de stropitori cutreiera satele si le stropesc pe fetele de maritat ori pe tinerele sotii cu parfum si le ureaza sa nu se “ofileasca”. Ei rostesc o urare in versuri in care tinerele sunt asemuite florilor. Stropitorii sunt rasplatiti cu oua rosii, cozonac, vin si tuica. Ei sunt invitati cel mai adesea si la masa, unde sunt serviti cu friptura de miel ori cu sarmale.

Intr-un cos cu viorele,
Canta doua pasarele
Pasarile ciripesc
Imi dati voie sa stropesc?


In a doua zi de Pasti, etnicii maghiari din judet, si prin contagiune si unii romani, obisnuieau sa stropeasca fetele cu parfum. Acestia plecau dis de dimineata de acasa, imbracati in straie de sarbatoare si se opreau prima data la rudele apropiate iar mai apoi la cunostinte si prietene. Pe langa stropit se faceau si urari de sanatate, iar in schimb se primeau oua rosii si palinca. Ritualul stropitului se termina seara tarziu, cand barbatii care au fost la stropit ajungeau acasa cu plasa plina de oua rosii.
Se spune ca femeile care sunt stropite cu parfum in a doua zi de Pasti au noroc tot anul, iar barbatilor care uita de acest obicei nu le va merge bine multa vreme. Conform credintei religioase, obiceiul isi are radacinile in faptul ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Iisus care aduceau vestea invierii Domnului. Obiceiul udatului in cea de a doua zi a Pastelui catolic este practicat de barbati si de copii in mai toate comunitatile etnice de rit romano-catolic sau protestant care convietuiesc in judetul nostru, inclusiv in unele din comunitatile romanesti. in comunitatile maghiare din Transilvania se obisnuieste ca, in cea de a doua zi de Pasti, barbatii, de la copiii de gradinita si pana la cei mai in varsta, sa mearga cu udatul (locsolas) pe la casele cu fete si cu femei, pentru a le stropi cu parfum, obiceiul fiind unul stravechi. Cu aceasta ocazie, udatorii obisnuiesc sa spuna o scurta poezie: Am fost intr-o padure verde/Am vazut o viorea albastra/Care statea sa se ofileasca?/imi dati voie sa o stropesc? (Originalul: Zold erdoben iartam? Kek ibolyat lattam/ El akart hervadni? Meg szabade locsolni?). Bineinteles ca li se permite, fiind recompensati cu oua rosii, prajituri, iar cei mai tineri si cu bani. Romanii, pe de alta parte, au mai inventat si alte poezioare, care mai de care mai hatre: Eu sunt micul gradinar, cu sticluta-n buzunar, insa mi s-a spart sticluta si am sa va ud cu …
Initial, se obisnuia ca femeile si fetele sa fie udate cu apa proaspata din fantana, insa incet-incet s-a adoptat varianta parfumului, mai practic. La germani, stropitul simbolizeaza dorinta de bunastare si beatitudine, gestul stropitului simbolizand alegoria compararii femeilor si fetelor cu niste flori care trebuie ingrijite si stropite ca sa creasca si sa nu se ofileasca. Drept recompensa, stropitorii sunt recompensati regeste. De mentionat ca acest obicei al stropitului a fost adoptat si de comunitatile romanesti din Transilvania, fiind preluat de la cei cu care convietuiesc impreuna pe aceste meleaguri, din vremuri stravechi.

9 Mesaje

  1. 6

    foarte frumoase:)>-

  2. 7

    *-:) (%)

  3. 8

    foarte frumos pasarelele canta:”> :x :)

  4. 9

    \:d/ \:d/ \:d/ \:d/ \:d/ \:d/

«12

:) :( :d :"> :(( \:d/ :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :)>- »»»»»