A fost odata o stea mica, mica de tot. Se juca printre celelalte stele si era preferata tuturor. Cu cat alerga mai mult, cu atat stralucea mai tare. Cand trebuia sa mearga la culcare, se spala cu praf de stele si se parfuma cu miere. Timpul trecea, ea crestea si se facea tot mai stralucitoare. La scoala era prima si ii placea sa invete mai ales despre oameni. Pentru aceasta statea de multe ori de vorba cu Dumnezeu si-i punea o multime de intrebari. Ca de ce oamenii se nasc mici si invatati si imbatranesc si mor prosti? Ca de ce baietelul din casa de pe lac plange in fiecare seara? Ca de ce fetita padurarului vrea sa taie lemne in padure si nu coase rochite? Si multe, multe de ce-uri.Si statea mica steluta de vorba cu Dumnezeu pana cand veneau ingerii si-i aduceau aminte acestuia ca are multa treaba si ca a intarziat la intalnirea cu Soarele, cu Luna si cu Timpul. Putina lume stie ca de doua ori pe an Soarele si Luna se intalnesc, iar Timpul este cel care le da ragazul de a sta de vorba si de a se privi cu drag. Si toate acestea pentru ca Dumnealui, Dumnezeu, a hotarat asa. Dumnezeu pleca oftand la intalnire pentru ca tare ii era draga steluta si stia ca va veni vremea cand nu va mai putea sta de vorba cu ea in tihna, ca doi batranei, caci asa ii placea lui Dumnezeu sa spuna despre discutiile dintre dumnealui si mica steluta. Si steluta, ramasa singura, se urca pe aripile unui inger si calatorea in lumi indepartate si nestiute de oameni. Dar tot la oameni ii placea sa se uite. Ii placea in mod special o tanara fecioara cu parul cret si ochii migdalati care trebaluia ba prin casa, ba pe-afara si care ii invata multe lucruri pe copii la scoala. Era din cale afara de frumoasa. Venea pana aproape de ea si-i mangaia parul, iar noaptea se furisa si o saruta pe obraz cand dormea. Ii era tare draga acea tanara si tare mult ar fi vrut sa o ajute. Intr-o zi, si-a luat inima in dinti si s-a dus la Dumnezeu cand acesta avea sedinta cu ingerii: -Iarta-ma Doamne ca vin acum, degraba, dar nu mai am rabdare ca sa te intreb ceva –zise steluta cu oarecare emotie in glas. Insa Dumnezeu care nu-i putea refuza nimic stelutei, cu blandete, intrerupand sedinta, a incurajat-o sa-si spuna pasul. -Stii Doamne, eu am prins drag de o tanara pamanteana si as vrea sa o ajut, dar nu stiu cum. Dumneata, care esti intelept si le stii pe toate, poti sa ma sfatuiesti cum sa fac! -Care e pamanteana ta draga?, iar steluta i-a aratat lui Dumnezeu fecioara care plangea si se ruga pentru un copil. Induiosat, Dumnezeu a luat-o pe steluta in brate si a pus-o pe genunchii lui mangaindu-i coroana stralucinda: -Draga mea steluta, fecioara aceasta isi doreste un copil. Dintr-o rasuflare, aprinzandu-si obrajii, steluta l-a intrebat: -Pot sa fiu eu copilul ei? Promit sa fiu cuminte, sa o ascult, sa devin o luptatoare in viata si sa o fac mandra de mine. -Poti draga mea, iar eu iti voi da noroc –zise Dumnezeu sarutandu-o cu blandete pe frunte. Si zambind strengareste: -Dar nu crezi ca trebuie sa iti alegi si cine iti va fi tata? Cu ochii plecati, umbriti de gene lungi si framantandu-si mainile, micuta steluta i-a dezvaluit si celalalt secret: -Eu l-am ales deja. Il vezi pe tanarul acela singuratic care nu stie sa faca altceva decat sa-si ajute mama? Merita sa aiba si el o familie ca sa nu ramana singur cand mama lui nu va mai fi. Privind-o cu drag si imbratisand-o lung, Dumnezeu a lasat-o pe steluta sa pregateasca intalnirea celor doi. Cand a sosit clipa nuntii, steluta l-a invitat pe Dumnezeu printre nuntasi si l-a rugat sa ii binecuvinteze pe miri, iar Dumnealui, sarutandu-i cu duiosie ochii, i-a dat drumul in lume. Si asa s-a nascut Daria, Dar de la Dumnezeu.
10.08.2009 la 1 an de la intrupare (fara nume)